Prima Aniversare a Marii Victorii a Democrației Noastre

A trecut un an de când am învins cel mai sângeros atac terorist din istoria Republicii Turcia. În ultimul an, Turcia și-a demonstrat rezistența, capacitatea de recuperare și puterea. Este important să facem bilanțul anului care a trecut și să privim înainte.

Înainte de toate, trebuie să ne amintim prin ce am trecut. Ceea ce am trăit noi în acea noapte a fost un atac la adresa statului turc organizat de trădători infiltrați în armata turcă, afiliați unui alienat care se proclamă „imam universal”. Ne-am confruntat cu nişte criminali care și-au bombardat propriul parlament, care au distrus sediul forțelor speciale de poliție care se află în prima linie a luptei împotriva organizațiilor teroriste, care au intrat cu tancul în mulțimea de civili neînarmați, care au deschis focul din aeronave militare și elicoptere de atac. Nu am mai trăit o asemenea cruzime în toată istoria noastră. Această rețea teroristă ne-a ucis 250 de cetățeni și a rănit mai mult de 2000.

Privind în urmă, această experiență deosebit de dureroasă ne-a oferit două motive de mândrie. Primul este curajul și hotărârea poporului turc. Cetățeni din toate păturile sociale și din toate spectrele politice au ieșit în stradă împotriva puciștilor. Posturile de televiziune și-au continuat emisia în pofida amenințărilor și presiunilor puciștilor. Poporul turc a devenit una.

Al doilea motiv de mândrie este faptul că poporul turc a arătat întregii lumi că și-a apărat democrația și o va face mai departe. Poporul meu a demonstrat că Turcia nu poate fi condusă de grupuri înarmate, ci doar de guverne alese pe căi democratice, prin voința națiunii. Cea mai puternică legitimitate este cea democratică. Ca țară, am trecut cu bine această grea încercare a democrației.

Cu toate acestea, nu am putut și nu voi putea uita întrebarea nevinovată a nepotului meu din acea noapte: „Bunicule, aceștia nu sunt militarii noștri?”. Într-adevăr, ce fel de mentalitate poate duce la atacuri atât de brutale împotriva propriilor semeni, a propriilor instituții, a propriilor simboluri, a propriilor lideri?

Răspunsul se află în natura rețelei de trădători cu care ne confruntăm. În acea noapte, ne-am aflat față în față cu o rețea criminală care executa orbește ordinele primite de la instigatorul Fetullah Gülen prin intermediul unui profesor de teologie. Vorbim despre un grup de trădători incapabili să înțeleagă istoria milenară a armatei turce și care, într-o bază militară pe care o foloseau ca centru de comandă, îi salutau militărește pe conducătorul unei firme aparținând FETÖ și pe aparentul proprietar al unei școli administrate de organizație.

De fapt, guvernul nostru văzuse adevărata față a lui Fetullah Gülen și trecuse la acțiune înainte de 15 iulie. Deja depusesem eforturi pentru a identifica ramificațiile acestei organizații în cadrul structurilor statului și ajunsesem într-un stadiu avansat. Dar tentativa de lovitură de stat din 15 iulie ne-a arătat într-un mod dureros că amenințarea cu care ne confruntam era mult peste estimările noastre, mult mai profundă și periculoasă. Am văzut dimensiunea conspirației pusă la cale timp de 40 ani de Fetullah Gülen pentru a acapara statul turc. Membrii FETÖ reușiseră, potrivit instrucțiunilor lui Fetullah Gülen, „să se miște în arterele sistemului fără a fi remarcați de nimeni” și, treptat, ajunseseră la aproape „toate centrele de putere”, asemeni unei infecții cauzate de un virus care pune stăpânire pe organele vitale. Un an mai târziu, urmare a investigațiilor administrative, penale și judiciare amănunțite, credem că avem o înțelegere mai bună a ce s-a întâmplat în 15 iulie și asupra autorilor acestei tentative.

Informațiile pe care le deținem indică faptul că ne confruntăm cu o organizație condusă de Fetullah Gülen, o structură clandestină care a înființat un sistem religios ezoteric. Școlile și internatele organizației au avut rolul de centre de recrutare și îndoctrinare a militanților. Membrii organizației formați în aceste centre, loiali liderului lor pe care îl consideră un fel de „Mesia”, au fost infiltrați în instituțiile statului. În acest fel, persoane care puteau executa fără a pune întrebări orice acțiuni ilegale și imorale dictate de scopurile organizației au ajuns în poziții cheie. Aceste persoane au orchestrat comploturi precum fraudarea examenelor de admitere în funcții publice, interceptări ilegale, șantaje și procese false. Organizația a fost finanțată prin așa-zise asociații de binefacere și fundații. Prin intermediul băncilor și al marilor holdinguri au avut loc operațiuni de spălare de bani în valoare de miliarde de dolari. Divizia media a organizației a îndeplinit funcția de instrument de propagandă. Cum poate o mișcare ce acționează la nivel de celulă, ai cărei membri se cunosc doar prin numele de cod, care au inventat aplicații criptate pentru a comunica între ei, care își învață membrii tehnici de evitare a interceptărilor și tactici de disimulare a apartenenței, fi „mișcare educativă”? Această organizație teroristă de nouă generație a folosit absolut toate metodele pentru a-și anihila oponenții și în acest fel a încercat să acapareze nu doar puterea polică, ci însuși statul turc pentru a-și atinge scopurile perverse. În ziua de 15 iulie, poporul turc a reușit să deturneze aceste ambiții eretice și periculoase.

Pot spune că prin măsurile luate am reușit să demontăm structura de bază a organizației din Turcia. Dar amenințarea nu se limitează doar la granițele Turciei. Organizația are structuri similare cu cea din Turcia în multe țări. Acum cultivă germenii trădării în interiorul altor state. Pentru a supraviețui, încearcă să câștige influență economică și politică pe plan global. Cu acest prilej, doresc să îi avertizez din nou pe toți prietenii noștri.

Poporul turc a arătat întregii lumi că democrația este o valoare care nu se câștigă ușor, dar pentru care merită să îți jertfești viața. Principala noastră datorie este să luăm măsurile necesare pentru a nu ne mai confrunta niciodată cu o asemenea amenințare. Depunem toate eforturile pentru a derula acest proces în cadrul ordinii constituționale. În cele din urmă, democrația turcă a fost pusă la încercare și a învins. Așadar, scopul și eforturile noastre vor fi să facem toți pașii necesari pentru a duce democrația pe culmile cele mai sigure.